În comuna Bicazu Ardelean se află biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din satul Telec, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1692. În rest, un singur alt obiectiv din comună este inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local: biserica de lemn „Înălțarea Sfintei Cruci” (secolele al XVIII-lea–al XX-lea) din Telec.
Comuna Bicazu Ardelean este situată în grupa centrală a Carpaților Orientali, cunoscută sub denumirea generică de “Carpații Moldo- Transilvan” , în bazinul hidrografic mijlociu al văii Bicazului, în partea de vest a județului Neamț, acolo unde Moldova își dă mâna cu Ardelul. Trei unități geomorfologice distincte – Ceahlăul, Hasmasu Mare și Munții Tarcaului – îi conferă o puternică personalitate geografică, evidențiată printr-o mare varietate peisagistică, dar și prin valoarea deosebită a biodiversității, ceea ce explică prezența aici a două arii naturale protejate, cu statut de ,,Parc Național’’, anume Ceahlăul și Cheile Bicazului-Hășmaș.
Comuna se învecinează cu alte localități rurale: Bicaz Chei, Tașca, Ceahlău, Grințieș și Tulgheș (jud. Harghita). Primele referiri documentare datează din secolul al XV-lea, din timpul domnitorului Alexandru cel Bun, apoi din secolul al XVI-lea, întâlnite în Privilegiul Domnesc emis de Aron Vodă la 28 iulie 1593 și din secolul următor, într-un hrisov al lui Vasile Lupu din 17 august 1642. Situată la granița dintre Moldova și Transilvania, această zonă a fost intens disputată între cele două provincii, făcând parte din fostul Imperiu Austro- Ungar până în anul 1918 și sub ocupație horthista în urma Dictatului de la Viena între anii 1940 și 1944, perioade în care s-a acumulat o zbuciumată istorie a românilor de aici.
Până în perioada interbelică toate localitățile din bazinul hidrografic al văii Bicazului formau o singură comună, ulterior divizându-se în actualele comune: Bicazu Ardelean, Bicaz Chei și Dămuc. în prezent comuna Bicazu Ardelean ocupă o suprafață de 117 kmp, având o populație de 4145 de locuitori. Existența marilor suprafețe împădurite, dar și a pajiștilor montane au dus la cristalizarea în timp a celor două ocupații tradiționale – valorificarea lemnului și creșterea animalelor, ultima însă, fiind în declin în ultimii ani. Cele trei sate componente (Bicazu Ardelean centru, Telec și Ticos) prezintă o structură răsfirată a perimetrelor construibile, specifică așezărilor situate în bazinete intramontane și de-a lungul culoarelor depresionare, ceea ce implică deplasări pe distanțe foarte mari între diferitele locații de pe raza comunei.
Rețeaua căilor de comunicație este reprezentată de Drumul Național 12-c care face legătură între localitățile Piatra Neamț și Gheorgheni, Drumul Județean 127-A dintre Bicazu Ardelean și comuna Tulgheș din județul Harghita, dar numai parțial practicabil și drumuri comunale, de interes local.
La acestea se adaugă și calea ferată industrială cu ecartament normal ce deservește combinatul de lianți “Carpatcement” de la Tașca. Date fiind aceste considerente de poziționare geografică și de natură social- istorică, se poate vorbi despre un profund caracter tranzitoriu al comunei Bicazu Ardelean, reflectat într-o diversificată paletă fizico și economico- geografică, cum ar fi:
– o tranziție de natură geologică, teritoriul localității fiind străbătut de limita dintre două formațiuni petrografice specifice Carpaților Orientali,- cristalinul mezozoic și flișul cretacic;
– o tranziție etnografica și folclorica datorată influențelor venite din cele două provincii istorice;
– o tranziție lingvistică exprimată în vorbirea curentă a localnicilor în care apar atât cuvinte și expresii de origine moldovenească, cât și de origine ardelenească sau de proveniență maghiară ;
– nume de familie specifice ambelor provincii romanești, precum Caia, Țepeș, Moldovan, Zănoagă, din Moldova, sau Ciucanu, Bârsan, Voaides, Husaru, din Ardeal.
Întreaga vale a Bicazului și împrejurimile beneficiază de un potențial turistic deosebit :
– Lacu Roșu,
– Cheile Bicazului,
– Cheile sugaului,
– peșterile Munticelu și Tosorog
– și nu în ultimul rând Ceahlăul, care poate fi escaladat pe două dintre cele șapte trasee turistice marcate – pe Neagră și pe Bistra Mare.
